Președintele AȘM, acad. Ion Tighineanu a adresat un mesaj de felicitare în care a menționat importanța Sărbătorii Naționale Limba Noastră cea Română, eveniment ce a marcat destinul nostru, a celor care trăiesc și simt românește. „Astăzi ne aflăm într-o zi remarcabilă – la o distanță de trei decenii de la evenimentele cu o deosebită încărcătură emoțională, desfășurate în luna august 1989. Evenimente ce ne-au marcat cu certitudine destinul și ne-au unit pe toți cei care vorbim românește, gândim și simțim românește, reamintindu-ne de inestimabila comoară lăsată de strămoșii noștri – limba română”, a menționat președintele AȘM, subliniind că limba trebuie onorată la ea acasă, și nu doar de sărbătoarea națională, dar în permanență de cei care o vorbim și o cultivăm. În context, academicianul a remarcat curajul și meritul deosebit al personalităților notorii din țară care au marcat acești 30 de ani: revenirea, în anul 1989, la grafia latină și legiferarea, în anul 1990, a Sărbătorii Naționale Limba Noastră cea Română, care ne-a și unit astăzi într-o ședință festivă. „Astăzi le aducem omagiu membrilor Prezidiului Academiei de Științe a Moldovei, care au avut curajul în anul 1994 să spună că vorbim și scriem românește și au aprobat denumirea corectă a limbii – Andrei Andrieș, Gheorghe Șișcanu, Sergiu Rădăuțanu, Mihail Lupașcu, Haralambie Corbu, Dumitru Ghițu, Ilie Untilă, Sergiu Berejan, Vasile Anestiade, Vsevolod Moscalenco, Gheorghe Ghidirim, Nicolae Gărbălău, printre persoanele invitate la acea ședință regăsindu-se și membrii AȘM Mihai Cimpoi, Teodor Furdui, Nicolae Bilețchi. La 28 februarie 1996, Adunarea generală a Academiei de Științe a Moldovei a confirmat opinia științifică, argumentată temeinic, a filologilor, potrivit căreia denumirea corectă a limbii de stat este limba română”, e relevat președintele Tighineanu, aducând în atenție responsabilitatea enormă a noastră, a tuturor, de a cultiva și de a înmulți acest tezaur cultural-identitar. (Discurs integral).

 

Evenimentul dedicat Limbii Române a inclus susținerea prelegerii publice „Limba română – memorie şi stindard”, de către scriitorul Arcadie Suceveanu, președinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În discursul său, distinsul om de cultură a abordat o multitudine de aspecte și probleme despre nivelul limbii române vorbite în Republica Moldova, funcționarea vicioasă a ei în sfera socială, în structurile administrative, în grădinițe, în școli, emisiuni Radio și TV, toate acestea raportate la legislația lingvistică și funcționalitatea ei. „De aproape trei decenii, zilele de la sfârșitul lui august se asociază în mintea basarabenilor cu Sărbătoarea limbii române. Și tot de atâta timp ne întrebăm adesea dacă faptul de a-ți vorbi limba poate constitui un prilej de sărbătoare. Or, se știe, aerul se respiră, pâinea se mănâncă, limba se vorbește – nu se sărbătorește. Ori de câte ori suntem puși să răspundem la această întrebare, argumentul justificator este că noi, basarabenii și nord-bucovinenii, reprezentăm un caz aparte în istorie, și că, de fapt, în această zi nu sărbătorim doar oficializarea limbii române ca limbă de stat în R. Moldova, ci și regăsirea noastră în adevăr și istorie, revenirea la matricea ființială românească. Acțiunile legate de această dată conțin și efortul de a depăși criza de identitate, dezechilibrul moral ce ne-au măcinat ființa. Pe 31 august sărbătorim o limbă care zeci, sute de ani a fost nedreptățită și umilită la ea acasă, o limbă căreia i s-a schimbat denumirea și i s-a impus un alfabet străin, căreia i s-a rezervat, în toate epocile, rolul de cenușăreasă – mai întâi sub ocupația țaristă, apoi sub cea sovietică, dar și în perioada actuală, când s-ar părea că nimic nu o mai împiedică să revină în elementul ei firesc. Iar cei care au ales să-și sărbătorească vorbirea sunt un fragment de popor desprins cu forța și ținut departe de spațiul matricial, trecut prin malaxoarele gulagului și înstrăinării de propria sa esență, sunt acea parte vitregă care nu a cunoscut bucuria și binefacerile întregului decât o scurtă perioadă de timp (1918-1940)”, a remarcat în debutul prelegerii sale, președintele US, Arcadie Suceveanu. Scriitorul a subliniat, totodată, că ziua de 31 August e o sărbătoare dulce-amară sau o sărbătoare lucrătoare, o sărbătoare luptătoare. La drept vorbind, a relevat scriitorul, „Limba română din Republica Moldova așteaptă de la noi nu atât s-o sărbătorim, cât s-o vorbim. Mai exact, s-o sărbătorim vorbind-o – vorbind-o pe larg și la toate nivelele, în toate sferele sociale, în instituțiile de toate gradele”.

 

În cutremurătorul său discurs, distinsul intelectual a reliefat sentimentele pe care le trăim în această zi care sunt de natură contradictorie, precizând că pe lângă acea mică doză de bucurie pe care o simte suflarea națională, persistă și multă insatisfacție, motivele fiind dintre cele mai evidente. „Primul este că, și după 30 de ani, „limba noastră cea română” continuă să figureze în Constituția RM cu denumirea unui idiom fictiv de limbă „moldovenească”. Alt motiv, care, de fapt, e principalul, îl constituie funcționarea ei vicioasă în sferele sociale, în spațiul public și în structurile administrative, de multe ori ea având statut de limbă de stat mai mult în vorbe decât în fapte. În consecință, nivelul limbii române vorbite în RM este în continuare unul deplorabil (deși nu la fel de dezastruos ca înainte de 1991)”, a punctat scriitorul, atenționând asupra situației lingvistice care s-a înrăutățit în mod evident odată cu desființarea abuzivă, acum mai mulți ani, a Departamentului limbilor din cadrul Guvernului RM. În acest context, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova consideră că trebuie reînființat Departamentul limbilor din cadrul Guvernului RM. „Poate sub o altă formă, de Colegiu pe lângă Guvern, urmează de văzut cum e mai bine, dar reînființarea lui se impune stringent și cu necesitate. Doar așa Limba română va obține recunoașterea și circulația unei limbi de stat într-o Moldovă cu adevărat independentă”, a mai spus dl Suceveanu, justificând cumva faptul, de ce în calendarul inimilor noastre, Ziua de 31 august continuă să aibă o semnificație deosebită și o valoare simbolică netrecătoare. Fiind o frumoasă și emoționantă pagină din istoria noastră mai nouă, ea rămâne, în același timp, susține președintele US, o perspectivă de regăsire a tuturor românilor în contextul lumii de azi, dar mai cu seamă în contextul celei de mâine. „Pentru noi limba română este mai mult decât mijloc de comunicare, ea este simbolul identității naționale, coloana vertebrală ce ne ține (sau nu) verticali în aceste timpuri nemiloase și complicate. La mulți ani, Limba română!”, și-a încheiat discursul scriitorul Arcadie Suceveanu în aplauzele celor prezenți. 

 

În continuarea evenimentului festiv, au fost înmânate însemnele de membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei profesorului Emil Burzo, academician şi preşedinte al Filialei Cluj a Academiei Române. Tradiționalul Laudatio a fost prezentat de către m.c. Svetlana Cojocaru, vicepreședinte al AȘM.

 

Proaspătul membru de onoare al AȘM, acad. Emil Burzo a exprimat, la rândul său,  deosebita onoare pentru înalta distincție primită, mulțumind Prezidiului Academiei de Științe pentru gestul de înaltă considerație, precum și celor care l-au recomandat și susținut în acest demers. „Sunt legat prin multe fire sufletește de acest tărâm atât din punct de vedere istoric, cât și prin multe acțiuni științifice în ultimii ani. Unii din strămoșii mei au locuit în acest colț de țară”, a spus vădit emoționat acad. Emil Burzo, după care a prezentat activitatea Filialei Cluj a Academiei Române în contextul colaborării cu cercetătorii din Republica Moldova. (Discurs integral)

 

Cuprins de dorul pentru prietenii săi de la Chișinău, la finele evenimentului, a dorit să-și exprime bucuria revederii și să-i felicite pe basarabeni cu prilejul frumoasei sărbători, prof. Teodor David, venit special din Oradea, România. „Ne-am zidit țara dintre lumini și umbre, constanta noastră a fost suferința. Ce ar fi să transformăm suferința noastră în bucurie, să ne adunăm cu toții laolaltă, să cântăm Oda bucuriei? Fratele meu de aici, Eugen Doga, să ne compună Oda bucuriei neamului românesc, să nu cântăm numai Oda bucuriei a lui Beethoven, să cântăm Oda bucuriei neamului românesc!”, a declarat intelectualul, afirmând că iubirea de neam și țară e o datorie sfântă, iubirea de neam și țară este o invitație la dărnicia neamului românesc. „Salutăm pentru dărnicia neamului românesc, să fim împreună, să zidim România, să fie respectată în Europa și în lume”, a spus în aplauzele publicului prof. David.

 

De menționat că evenimentul festiv a inclus mai multe activități prilejuite de sărbătoarea Națională. Festivitatea a demarat cu inaugurarea expoziţiei de carte şi documente foto intitulat „Patrimoniu. Limbă. Ştiinţă”, organizat de AŞM, Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Biblioteca Ştiinţifică „Andrei Lupan” (Institut), urmată de o activitate practică privind digitizarea textelor literare vechi, organizată de Secţia ştiinţe exacte şi inginereşti a AŞM, Institutul de Matematică şi Informatică „Vladimir Andrunachievici”). De asemenea, a fost vernisată expoziția de artă plastică „Veşnicia s-a născut la sat”, artist plastic dr. Iraida CIOBANU. O altă acțiune încadrată în contextul sărbătorii a constituit deschiderea sălii de lectură a AȘM.

Eugenia Tofan,

Serviciul de Presă al AȘM