Adio, academicianul Vasile Micu, renumit savant genetician, fondator de școli științifice și direcții de cercetare în domeniul științei agricole

2019-08-25

 
O zi toridă de august ne anunță printre roua dimineții că a părăsit lumea pământească încă un exponent de vază al comunității științifice, un pilon al științei biologice, academicianul Vasile Micu, fondator al Școlii științifice de genetică și ameliorare a porumbului din Republica Moldova, director al ÎS Institutul de Fitotehnie „Porumbeni” (din 1986 fiind supus mai multor reorganizări).

A plecat către o altă dimensiune un savant în domeniul conștiinței, am spune, o personalitate care a trăit o viață plină de frământări, o fire curioasă care și-a pus curajul și priceperea în slujba căutării de multiple răspunsuri și soluții, de la cercetările în genetică, ameliorare şi producere de seminţe a porumbului, aleasă ca destin, până la lecţia pe care trebuie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. A plecat un tată și un bunic, un prieten și coleg, un Om și un patriot, un îndrăgostit al slovei, un artist al cuvântului, conturate într-o pasiune pentru poezie.
 
Mitingul de doliu a avut loc în dimineața zilei de 24 august, la care a participat conducerea Academiei de Științe, academicieni, ex-miniștri ai Agriculturii, colegi de la institutele de cercetare, unde a activat pe parcursul carierei sale regretatul academician, prieteni, rude. A venit să-și ia rămas-bun și primul Președinte al Republicii Moldova, E.S. Mircea Snegur, cu care a fost coleg de facultate, au împărțit același spațiu la cămin, au colaborat, rămânând a fi prieteni o viață.
 
Tristul eveniment a fost deschis și moderat de acad. Boris Găina, conducător al Secției Științe ale Vieții. În evocarea sa, acad. Gaina a subliniat că astăzi este condus pe ultimul drum unul dintre cei mai mari geneticieni din Republica Moldova, iar știința a rămas fără o personalitate notorie a neamului nostru. „Acad. Vasile Micu a fost o personalitate multilateral dezvoltată, el cunoștea toate domeniile aferente științei și culturii agricole. A fost și un mare patriot, iar această calitate a fost observată nu o dată la cele mai importante evenimente, începând cu sărbătoarea „Limba noastră cea română”, dar și alte mari realizări ale poporului nostru din ultimele decenii”, a menționat acad. Boris Gaina, precizând că regretatul Vasile Micu a fost un eminent al școlii naționale, supranumită „Sorbona noastră de la Cucuruzeni”, un eminent al Universității Agrare, fiind imediat înrolat în laboratoarele de cercetări ale AȘM. Acad. Gaina a mărturisit că Secția Științe ale Vieții, comunitatea științifică s-a mândrit și se mândrește cu atare personalitate complexă, chiar dacă savantul îi mai dojenea pe colegi, dorindu-și realizări cât mai ample privind transferul tehnologic cu domeniul bio-agro-industrial, inclusiv cel al medicinii. Acad. a remarcat și fenomenala-i capacitate de a scrie versuri, acestea având o apreciere înaltă chiar de la acad. Nicolae Dabija, invocând și calitatea de a nu înconjura adevărul, o virtute mai rar întâlnită.
 
În numele Prezidiului AȘM, corpului academic, un mesaj de compasiune a adresat îndoliatei familiei și celor apropiați președintele AȘM, acad. Ion Tighineanu. „Îndurerată familie, colegi, cu o mare durere în suflet am primit trista veste despre plecarea în eternitate a acad. Vasile Micu, un cercetător de mare valoare, un manager, mentor eminent, un patriot al neamului nostru. Acad. Vasile Micu a atins cele mai înalte culmi pe care le poate atinge un cercetător științific și cred că aceasta se datorează școlilor prin care a trecut și muncii titanice depuse în decursul anilor. Un tânăr de la țară care a trecut treaptă cu treaptă prin școala agricolă de la Cucuruzeni, Institutul Agricol din Chișinău, a trecut prin doctorantură sub conducerea ilustrului savant Anatol Covarskii, a susținut o teză, apoi a doua de doctor habilitat, a publicat monografii de mare valoare științifică, prima monografie „Mutații spontane la porumb”, în 1974, și a două „Cercetări de genetică la porumb”, 1981, a devenit membru corespondent apoi membru titular al AȘM”, a punctat în cuvântul de adio președintele AȘM. Acad. Tighineanu a subliniat și faptul că acad. Micu a atins poate înălțimi care par imposibile pentru țărișoara noastră mică, el fiind membru titular al cinci Academii, Academia din Rusia, Belarus, Ucraina, România și RM. „Rezultatele științifice, dacă vorbim de calitate, ne-a dus faima în toată lumea, departe de hotarele RM, rezultate ce s-au materializat în sute și mii de elaborări. A descris 450 de gene și combinații de gene, a descris 1900 de mutații spontane, a creat peste 100 de hibrizi de porumb care au fost omologați și implementați în mai multe țări din regiune și activitatea academicianului nu se referă doar la porumb. A avut o activitate multilaterală, vorbim și de rapiță, pe care a promovat-o prin sute de elaborări, vorbim și de plante aromatice și medicinale și tânărul de la țară a ajuns în fruntea celui mai prestigios laborator în domeniu din țara noastră, iar cu timpul și director al celui mai prestigios institut, astăzi Institutul de Fitotehnie „Porumbeni”, a remarcat președintele AȘM.
           
Acad. Tighineanu a reliefat și calitatea de sufletist a academicianul Micu, dar și de patriot al neamului, specificând că își iubea limba, poporul, prețuia foarte mult Academia. Adesea, în discuțiile pe care le aveau, acad. Micu de fiecare dată spunea că Academia trebuie păstrată ca un simbol, simbol al națiunii, simbol al consacrării. Fiind și un sufletist romantic, scria și poezii, a mărturisit acad. Tighineanu, citând doar câteva rânduri din poezia „Eu voi pleca”.    
„Eu voi pleca poate curând,  
să nu mai tulbur nici în gând,
cel suflet drag la care țin,      
și-mi cere atâta de puțin.       
Să plec, să uit, să nu mai vin,            
ce greu, ce mult e acest puțin”.         
„Aceste rânduri îl caracterizează ca om, ca personalitate, ca un mare, veritabil creator”, a mai spus președintele AȘM, și asta în contextul în care acad. Micu vorbea des despre creatori, atenționând nu o dată de la înalta tribună academică că, creatorii trebuie crescuți, prețuiți, protejați. „Acad. Vasile Micu va rămâne pentru totdeauna în inimile noastre ca un mare cercetător științific, un manager de cea mai înaltă prestație și ceea ce nu a reușit să finalizeze acad. Micu, la sigur, va fi continuat de discipoli și nu doar de acei 12 doctori în știință pe care i-a pregătit, dar și de alți sute și sute de discipoli pe care i-a îndrumat în viață. Adio, acad. Vasile Micu”, a spus în cuvântul de adio președintele AȘM.
           
„Subscriu și eu la cele spuse și afirm că, într-adevăr, astăzi petrecem pe ultimul drum o personalitate cu majusculă, notorie, un renumit savant genetician, unul din fondatorii noilor școli și direcții de cercetare în domeniul științei agrare din RM și nu numai”, a menționat în discursul său primul Președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur. Excelența Sa a specificat că Vasile Micu a aparținut generației care a crescut și s-a educat în anii de după război, cu foamete, deportări, lipsuri cu toate cele necesare vieții, dar acele dificultăți, acele suferințe l-au călit în așa măsură, încât în continuare și-a trăit viața din plin. A demonstrat mai întâi sârguința la învățătură la toate etapele, apoi activitatea științifică foarte prodigioasă la unul din cele mai fundamentale domenii științifice, genetica plantelor, unde a parcurs calea de la cercetător până la academician al AȘM și a altor academii din afara țării. „Noi cei care l-am cunoscut îl vom ține minte ca pe un om plin de energie, cu idei noi, inovatoare pe care le apăra aprig. Fiind venit de la țară, pe Vasile Micu niciodată nu l-a părăsit grija față de dezvoltarea agriculturii republicii, cea mai mare ramură a economiei naționale”, a mărturisit președintele Snegur, afirmând în cunoștință de cauză, că Vasile Micu a fost, într-adevăr, un mare patriot al țării sale. „Din primele zile s-a alăturat și a susținut plenar mișcarea de eliberare și renaștere națională, a scris poezii, a iubit Moldova, a iubit poporul nostru. Personal, am pierdut un coleg cu care am învățat la Institutul Agricol, cu care am colaborat pe tărâmul științific și căruia i-am admirat succesele pe parcursul a 63 de ani. De aceea, trăiesc o durere profundă plecarea dintre noi a celui care a fost Vasile Micu și exprim condoleanțe familiei. Rog pe bunul Dumnezeu să-l primească în Împărăția Sa, să-l ierte și să-l odihnească în pace”, a spus Dl Mircea Snegur.
 
Amintiri neprețuite despre firea de poet a regretatului acad. Vasile Micu au fost împărtășite și de acad. Nicolae Dabija, redactorul-șef al săptămânalului de cultură „Literatura și Arta, unde acad. Micu adesea își publica poeziile și nu numai. Scriitorul și publicistul Dabija și-a început evocarea cu un vers din Eminescu. „Nu e carte să înveți/ Ca viața să aibă preț / Ci trăiește, chinuiește/ Și de toate pătimește/ Ș-ai s-auzi cum iarba crește”, având impresia că Eminescu a scris aceste versuri despre Vasile Micu care avea un cult pentru firul de iarbă, el asculta și auzea cum crește firul de iarbă, având și două cărți de poezie despre aceasta. „El a fost poetul acelui fir de iarbă despre care vorbea și Grigore Vieru, mai simplu nu pot fi sunt iarbă. La fel am avut impresia dintotdeauna că atunci când stăteai de vorbă cu Vasile Micu, stăteai de vorbă cu un fir de iarbă cu un lan de iarbă, cu veșnicia naturii noastre, fiindcă el a avut în firea lui ceva din veșnicia naturii, dar și din veșnicia țăranului nostru”, a spus intelectualul Nicolae Dabija, care a și prefațat prima lui carte. Iar atunci când Anatol Codru i-a spus, să mai scrie o prefață pentru Micu, a crezut că este vorba de Dumitru Micu, scriitor din România. A prefațat cu căldură și a doua carte, iar când a făcut cunoștință cu poezia lui, a spus că este o poezie trăită, o poezie suferită și care va rămâne în istoria literaturii basarabiene.
O expunere mai amplă a activității științifice și didactice a regretatului savant a fost expusă de dr. Mihail Cernei, director al Institutului de Fitotehnie „Porumbeni”. Directorul Cernei a menționat că pentru Institutul de Fitotehnie „Porumbeni”, decesul acad. Vasile Micu este o mare pierdere, o pierdere nu numai pentru faptul că a fost un mare savant, academician, dar și pentru că a fost un învățător pentru toți cei de la institut, era mereu alături de cercetători, dădea sfaturi, îndrumări. A fost un om care și-a iubit țara, care voia să aducă și să facă doar bine, iar tot ce se făcea la institut să rămână ca un bun nume al țării. Acesta a fost și motivul pentru care Consiliul științific al institutului a decis unanim să vină cu propunerea către autorități ca Institutul de Fitotehnie „Porumbeni” să poarte numele academicianului Vasile Micu.
 
Vitalie Gorincioi, director general al companiei „Limagrain Moldova”, ex-ministru al Agriculturii l-a cunoscut pe acad. Vasile Micu încă pe când deținea funcția de președinte de colhoz în raionul Ungheni. Știa de acest renumit savant și conducător, deoarece colabora și pe timpurile când gospodăria pe care o conducea avea rezultate extraordinare la cultura porumbului și asta pentru că implementa hibrizii de la Porumbeni. Ulterior, fiind ministrul al Agriculturii l-a cunoscut mai îndeaproape, pentru că mergea și se sfătuia cu academicianul pe diferite aspecte . „Nu-mi vine a crede că acad. Micu nu mai este printre noi. Ne întâlneam foarte des pe la diferite întruniri, era plin de viață, avea prieteni, glumea, recita poezii, spunea bancuri. El știa și putea să vorbească ore în șir despre cei cu care a lucrat, știa cum să vină, să prezinte ceva, să apere interesul celor cu care lucra și eu având un caracter asemănător, găseam  permanent limbaj comun. Cât de mare era ca savant, la fel de mare era și ca om simplu.         
Omagii de compasiune și recunoștință au fost aduse și de acad. Andrei Palii, dr. Larisa Andronic, director al Institutului de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, dr. Vasile Maticiuc, discipol, dr.hab. Valentin Celac, colegi. Iar fratele, Nicolae, a mulțumit tuturor care au venit să-și ia rămas bun de la cel care a fost acad. Vasile Micu și în numele familiei și rudelor a cerut iertare de la cei, cărora le-a pricinuit vreun rău, cu voia sau fără de voia marelui dispărut. 
 
A plecat o somitate a științei, un om al cuvântului și responsabilității, iar ceea ce l-a deosebit pozitiv pe fundalul general a fost faptul că acad. Micu avea un reper de care se conducea mereu în viață - de a fi cinstit cu sine însuși și cu cei din jur - o calitate morală pe care trebuia s-o ai cu tine mereu, dacă alegeai să comunici cu el sau, și mai mult, să fii prieten. Primele lecții pe care puteai să le iei de la regretatul savant era să cinstești munca și valoarea creației, or, cariera sa ştiinţifică se datorează anume legăturilor strânse cu munca asiduă, care trebuie să meargă mână în mână cu mintea, dar și îmbinată iscusit cu învățatul lucrurilor din mers, or, grație acestor valori și virtuți a reușit să pătrundă în elita științifică a țării.
   
De azi acad. Micu își va reafirma valorile de care s-a ghidat toată viața pământească Acolo, Sus. De azi acad. Micu Va lumina Cerul cu sclipirea minții și adevărului pe care l-a promovat, va argumenta ştiinţific intuiţia, pe care o cunoaștem ca forma cea mai înaltă a inteligenței. Poate vom reuși să înțelegem și noi, cei rămași, că în spatele tuturor lucrurilor se află o raţiune care ne ordonează, ne rânduiește aflarea aici, pe Pământ, care este temporară, că ar trebui să învățăm și să înțelegem că ar fi bine să păstrăm legătura cu sursa morală, conducându-ne de busola spirituală. Pentru că la final, nu vom fi doar simpli critici ai unui sau altui prieten sau coleg, dar probabil va trebui să achităm o plată în ceruri pentru durerea și tristețea pe care am produs-o aici cuiva. Dar, cu siguranță, va exista și o bucurie și recunoștința a celor pe care i-ai ajutat necondiționat, i-ai iubit sau, pur si simplu, te-ai pus în slujba binelui.
Dumnezeu să-l ierte și să-i înalțe sufletul spre Împărăția Sa distinsului savant și Om Bun, Vasile Micu. Să-i păstrăm memoria în câmpul conștiinței noastre.
 
Eugenia Tofan,
Serviciul de Presă al AȘM