Ion Guceac    

În ultimul timp, cetăţenii RM au putut să consulte diverse opinii privind soluţiile de depăşire a crizei politice. Printre acestea se numără şi reforma constituţională. Pornind de la necesitatea depăşirii crizei constituţionale, a consolidării statalităţii, a sporirii eficienţei guvernării şi funcţionării instituţiilor publice, precum şi a asigurării manifestării voinţei generale a poporului, prin decretul prezidenţial din 1 decembrie curent a fost creată Comisia pentru reforma constituţională.

Pentru a exclude unele interpretări care consideră acest decret drept tentativă de conjunctură, ne propunem în continuare abordarea unor aspecte ce vizează esenţa unei reforme constituţionale. Înainte de toate, este bine de ştiut că ceea ce numim conţinutul unei consti¬tuţii nu poate fi unul absolut valabil pentru toate timpurile şi locurile, deoarece forma unui stat va fi întotdeauna produsul unei epoci istorice, în func¬ţie de situaţia poporului care-i va oferi sens şi legitimitate. Prin urmare, dacă apare o situaţie în care clasa politică nu poate atinge un consens, demararea unei reforme constituţionale devine inevitabil. Din această perspectivă, argumentele ce urmează a fi aduse în favoarea reformei constituţionale trebuie să se refere exclusiv la eficienţa de acţiune a mecanismului de exercitare a suveranităţii, indiferent de momentul de criză, dar să nu justifice un fel de subterfugiu de natură politică.

În unele state, în textele constituţionale, sunt specificate prevederi referitoare la actele care să justifice necesitatea revizuirii constituţiei. Astfel, Constituţia Olandei (art. 137, alin. 1) stipulează că pentru revizuirea ei este necesară adoptarea actului Parlamentului ce ar dovedi necesitatea adoptării amendamentului la Constituţie în redacţia propusă. Constituţia RM, însă, nu conţine prevederi ce ar stabili forma şi conţinutul actului prin care s-ar argumenta necesitatea şi oportunitatea revizuirii ei. De altfel, asemenea prevederi lipsesc şi în textele constituţiilor altor state. O atare situaţie e condiţionată de faptul că, în majoritatea cazurilor, noţiunea de revizuire presupune şi modificarea textului constituţiei în ansamblu, adică adoptarea unei legi fundamentale într-o redacţie diferită de cea precedentă. Această constatare rezultă chiar din textul unor constituţii. Spre exemplu, Constituţia Elveţiei (art. 192 alin. 1) dispune că aceasta poate fi „revizuită oricând, total ori parţial”.

Uneori starea social-politică din societate e de asemenea natură, încât se recurge la abrogarea Constituţiei. Deşi actuala Lege fundamentală a RM nu conţine nici dispoziţii privitoare la procedura de abrogare, e cazul să amintim că o încercare de abrogare a fost întreprinsă deja. Acest proces a fost demarat din iniţiativa fostului preşedinte al RM, la 12 februarie 2003, când a fost dată publicităţii propunerea autorităţilor de la Chişinău privind soluţionarea diferendului transnistrean. La 17 aprilie 2003, Parlamentul RM a adoptat Hotărârea nr. 180-XV privind aprobarea grupului de persoane care urmau să facă parte din Comisia pentru elaborarea proiectului noii Constituţii a RM („Monitorul Oficial” din 25 aprilie 2003).

Aşadar, tentative de realizare a unor reforme constituţionale pot surveni ori de câte ori subiecţii raporturilor de drept constituţional vor conştientiza necesitatea acestora. Aceste tendinţe sunt fireşti, deoarece activitatea politică şi cea socială sunt în permanentă evoluţie, iar realitatea juridică este nevoită să se adapteze transformărilor din aceste domenii. În condiţiile unei stabilităţi ,,forţate” atribuită normelor de drept constituţional, aceste norme devin o frână în calea evoluţiei relaţiilor sociale pe care le reglementează.

De aceea, numai îmbinarea armonioasă a rigidităţii constituţiei cu capacitatea acesteia de a se adapta la noile evoluţii poate garanta viabilitatea în timp a acesteia. Totodată, e de datoria noastră să atragem atenţia că, atunci când nu este admisă revizuirea constituţiei, realizată prin clauzele prestabilite, poate avea loc distorsionarea conţinutului normelor constituţionale sau a sensului acesteia, prin deformare premeditată ori prin violarea textelor constituţionale - toate acestea venind în contradicţie cu principiile statului de drept spre care aspiră RM. Nu trebuie să uităm şi de faptul că reforma constituţională va include şi măsurile necesare pentru aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană.

www.timpul.md