1. Aspect conceptual

Criza financiară globală a devenit o realitate în urma imperfecţiunii procedurilor şi instrumentelor de reglementare a circuitului obligaţiunilor ipotecare (hîrtiilor de valoare derivate secundare, nestandartizate) pe pieţele internaţionale.

Însemnătatea lor progresivă în mobilizarea capitalurilor, dezvoltarea activităţii creditare ipotecare, accelerarea circuitului de capitaluri a fost compromisă.  "Bull-ul preţurilor” pe pieţele imobiliare, fiind generat de evaluarea exagerată a imobilului, a avut consecinţe negative pentru sistemul bancar internaţional în ansamblu.

După prăbuşirea acestui” bull”, o mare parte de obligaţiuni ipotecare au devenit lipsite de activ-suport. Drept urmare, cumpărătorii - agenţi economici, persoane fizice, sute de bănci comerciale de pe toate continentele au declarat pierderi enorme şi în mai multe cazuri au falimentat. Guvernele mai multor ţări au fost nevoite să aloce mijloace financiare în suma totală de cca 2,4 mii de mlrd dolari pentru a stopa declinul total prin răscumpărarea acestor derivate devalorizate.

Astfel, s-a redus dramatic credibilitatea populaţiei în capacitatea băncilor comerciale de a gestiona prudent depunerile băneşti, ceea ce s-a soldat cu retragerea masivă a depozitelor bancare şi incapacitatea băncilor comerciale, preponderent europene şi din SUA, de a deservi în mod ordinar procesele de producere-distribuire-realizare-consum.

În aşa mod, criza financiară (refuzul băncilor de a deservi obligaţiunile imobiliare) s-a transformat în recesiune economică (reducerea creditării, producerii, creşterea şomajului, scăderea consumului).

Criza financiar-economică a revigorat în mai multe ţări primatul intereselor naţionale în asigurarea locurilor de muncă, a sporit gradul protecţionismului comercial, afectând prin aceasta evoluţia proceselor de globalizare.

Nici Forul Economic Internaţional din octombrie 2008 de la Davos, nici summit-ul G-20 din decembrie 2008 de la Londra nu au răspuns la problema-cheie privind cauzele fundamentale ale crizei actuale, nu au propus modalităţi de temperare a cererilor exagerate, goanei după supravenit şi evitării sărăciei.

O atenţie deosebită la acest capitol merită practica din ultimele decenii a Republicii Populare Chineze. Datorită controlului tradiţional strict şi multilateral al sistemului bancar, în această ţară nu este înregistrată existenţa unor dificultăţi în creditarea economiei la condiţii rezonabile, capitalurile nu părăsesc necontrolabil ţara, volumul rezervelor valutare este mai mult decât solid. Drept consecinţă, este realizat cu succes programul social-economic de contracarare a discrepanţei crescânde între cei bogaţi şi nevoiaşi, cererea pe piaţa internă nu se reduce.

Cele menţionate permit de a rezuma în prealabil următoarele:

• teoria monetaristă clasică nu poate servi pe viitor în calitate de adevăr, în ultima instanţă, pentru formularea obiectivelor fundamentale, strategice a economiilor naţionale;
• sunt iluzorii tentativele de a evita fenomenele de criză prin aplicarea măsurilor fragmentare - pompării pe piaţă a masei monetare suplimentare, suprimării pieţei de capital, mizei pe „proprietari efectivi”, pe naţionalizarea companiilor financiare şi industriale;
• primatul intereselor naţionale, ca şi sute de ani în urmă, este actual, în acelaşi mod este actual şi egoismul economic al companiilor transnaţionale;
• elaborarea planurilor anticriză este mai mult o mimare a contracarării evoluţiei negative a stării materiale a populaţiei, accentele urmează a fi puse pe stabilizarea, neadmiterea înrăutăţirii situaţiei;
• criza financiară şi recesiunea economică au în calitate de cauză fundamentală, factorul de origine nemonetar – pierderea credibilităţii populaţiei în sistemul bancar şi financiar. Drept temei acestei pierderi este ignorarea în mod „legal” a intereselor milioanelor de cetăţeni în favoarea unui număr neînsemnat de oligarhi posesori „privilegiaţi”ai supraprofiturilor;
• caracterul nemonetar al cauzelor crizei obligă aplicarea măsurilor preponderent nemonetare pentru stabilizarea situaţiei, neadmiterii dezvoltării în spaţiul şi timp a fenomenelor negative.

2. Unele constatări din actualitatea Republicii Moldova

Scăderea totală a potenţialului de producere, provocată de către politica „ terapiei de şoc” anterioară (permanenta majorare subiectivă a preţurilor la energie, carburanţii, materia primă importată, creditele comerciale) păstrează amprenta sa negativă până în prezent. Republica Moldova nu şi-a restabilit sursele de intrări de valută din exportul producţiei finite în cantităţi suficiente. Sectoarele industrial şi agrar, factorii primordiali ai stabilităţii şi solvabilităţii oricărei ţări, înregistrează descreşterea ponderii în produsul intern brut. Situaţia complicată a sectorului de producere pe parcursul a cel puţin ultimilor 15 ani este „acoperită” cu transferurile băneşti ale cetăţenilor Moldovei plecaţi la muncă în străinătate. Sursele interne – economiile cetăţenilor, agenţilor economici şi creditele comerciale – de finanţarea industriei şi agriculturii, creşterii exportului rămân nefolosite din plin din cauza suprimării pieţii de capital şi dobânzilor exagerat de mari la credite bancare.

În sistemul bancar, în lipsa veniturilor permanente şi suficient de mari din activitatea creditară, este prelungită majorarea dobânzilor la depozite, cu scopul deservirii depozitelor atrase anterior.

Simptomele unei „piramide depozitare”şi „supraîncălzirii” sferei monetare au devenit evidente şi pronunţate către finele anului 2007.

Drept urmare, Banca Naţională a Moldovei (BNM), în prima jumătate a anului 2008 a înăsprit esenţial cerinţele faţă de băncile comerciale. Activitatea de creditare a economiei s-a redus, deoarece majorarea ratei de bază a BNM până la 16,5% a determinat scumpirea creditelor comerciale.

Scopul major însă a fost atins - sistemul bancar al Moldovei a devenit, către luna septembrie 2008, începutul crizei financiare mondiale - unul stabil, cu volum mizer de credite compromise, neîmpovărat cu active dubioase, ceea ce a determinat stabilitatea leului şi sistemului financiar în ansamblu.

Către luna decembrie 2008, efectele secundare ale crizei financiare globale - reducerea remitenţelor – a determinat majorarea proporţiilor de creditare a economiei naţionale.

BNM a redus de la 18%, în decembrie 2008, până la 10%, în luna mai 2008, rata de bază (rata de refinanţare).

Însă, în lipsa reglementării legislative a mărimii marjei comerciale bancare, existenţei obligaţiunilor exagerat de mari, create anterior faţă de deponenţii săi, băncile comerciale până în prezent nu au adus la limitele acceptabile pentru sectorul real dobânzile la credite.

Recesiunea sectorului de producere, ce se prelungeşte în Republica Moldova într-o formă acoperită de exportul braţelor de muncă, are mai multe cauze de a deveni vizibilă şi de a se transforma în criză financiară dacă:

• se va devaloriza brusc moneda naţională;
• vor creşte preţurile şi se vor compromite cu aceasta programele sociale;
• va avea loc ridicarea în mod masiv, înainte de termen, a depozitelor din sistemul bancar cu multiplicarea efectelor negative respective;
• noile împrumuturi externe în proporţii mari vor prejudicia economia naţională.

Printre factorii ce pot suplimentar complica evoluţia social-economică sunt:

• majorarea esenţială a preţurilor la produsele petroliere;
• politica arbitrară privind determinarea tarifelor la serviciile monopoliştilor naturali;
• menţinerea cererii reduse pe pieţele de desfacere a producţiei moldoveneşti;
• destabilizarea situaţiei politice;
• inactivitatea sau activitatea incorectă a autorităţilor publice.

3. Concluzii

• Republica Moldova traversează o perioadă de recesiune a producerii, demarată în anii 90 ai sec. XX, ceea ce a evidenţiat criza financiară globală într-un mod pronunţat.
• Recesiunea sectorului de producere are mai multe premise de a se transforma în criză financiară.
• Atenuarea impactului crizei financiare globale (reducerea cererii pe pieţele internaţionale, scăderea esenţială a remitenţelor) poate fi obţinută prin combinarea metodelor monetare şi nemonetare cu scopul păstrării stabilităţii monedei naţionale, menţinerii la nivel înalt încrederii populaţiei în organele de stat şi în sistemul bancar autohton în special.
• Interesele rentierilor, posesorilor depunerilor băneşti solide cu dobânzile exagerate în băncile comerciale ale Moldovei au intrat actualmente în contradicţie acută cu interesele agenţilor economici, a majorităţii populaţiei – potenţialilor solicitanţi de credite comerciale cu dobânzile suportabile, potenţialii executanţi ai programelor de crearea locurilor de muncă, majorării exporturilor, revigorării sectorului real autohton.
• Dobânzile la creditele comerciale nu au nici o perspectivă de reducere până la nivelul general european, dacă nu se vor reduce la acelaşi nivel dobânzile depozitelor bancare (stabilite pur subiectiv, de acţionarii băncilor), dacă nu va fi în mod legal reglementat cuantumul marjei bancare şi activităţii de creditare în ansamblu, conform practicilor mai multor ţări dezvoltate.
• Beneficiile Moldovei generate de criza financiară globală sunt de origine conceptuale, organizaţionale (evidenţierea stării reale, încurajarea reformelor reale, testarea mai multor factori social-economici în condiţiile de forţă majoră).
• S-au adeverit eforturile în vederea menţinerii puterii de cumpărare a populaţiei, menţinerii stabilităţii relative a monedei naţionale, orientării exportului spre mai multe pieţe de desfacere, finanţării crescânde a sferei sociale, ştiinţei, dezvoltării infrastructurii, liberalizării unor aspecte macroeconomice, sprijinirii vieţii spirituale.
• Nu s-au adeverit măsurile de reorganizare a administrării industriei, consolidării sectoarelor de pământ în mod administrativ, lichidării şi reorganizării investitorilor instituţionali pe piaţa de capital, facilităţilor oferite băncilor comerciale la impozitarea veniturilor de la credite pe termen lung, la crearea fondurilor de pensii nestatale.
• A devenit actuală elaborarea planului de dezvoltare de lungă durată, a Republicii Moldova ce ar prevedea combinarea metodelor monetare şi celor nemonetare în reglementarea proceselor social-economice, asigurarea proporţionalităţii şi echilibrului în dezvoltarea tuturor ramurilor şi sferelor şi obţinerea gradului înalt de securitate statală, economică şi socială.

4. Recomandări şi propuneri

Obţinerea stabilităţii politice, organizarea bunei activităţi a organelor de autoritate publică, consolidarea disciplinei bugetare, fiscale şi publice, asigurarea bunei imagini a Republicii Moldova pe plan internaţional.

Implementarea setului de măsuri cu caracter legislativ şi economic pentru facilitarea reducerii esenţiale a ratei dobânzilor la depozite şi, respectiv, la credite bancare cu oferirea concomitentă a posibilităţilor reale posesorilor de economii băneşti de a obţine venituri din investirea sectorului real prin intermediul pieţii valorilor mobiliare.

Relansarea comerţului bursier cu produsele agroalimentare, perfecţionarea procedurii de subvenţionare a sectorului agrar în baza creditelor din bugetul de stat cu o dobândă simbolică şi pe termen lung.

Elaborarea „Ghilotinei mobiliare” în vederea debirocratizării pieţii de capital, revigorării prerogativelor ei în mobilizarea economiilor populaţiei şi agenţilor economici în scopuri investiţionale, transvazarea capitalurilor interramurale şi asigurarea dezvoltării proporţionale a tuturor sferelor şi ramurilor, absorbţiei surplusului masei monetare de pe piaţa de consum, generarea informaţiei operative privind starea economiei, oferirea posibilităţilor populaţiei de a obţine venituri din tranzacţiile pe piaţa valorilor mobiliare.

Activizarea politicilor în vederea dezvoltării regionale a Republicii Moldova, consolidării capacităţilor oraşelor şi raioanelor de autofinanţare.

Prevenirea insolvabilităţii băncilor comerciale, aplicând următoarele proceduri:

• oferirea creditelor de către Banca Naţională în condiţii rezonabile;
• procurarea pachetelor de acţiuni a băncilor comerciale, transformându-le în unităţi cu capital mixt - de stat şi privat;
• răscumpărarea activelor compromise şi dubioase pe un termen negociat şi cu preţuri prestabilite;
• majorarea esenţială a cuantumului de garanţie a depunerilor populaţiei în băncile comerciale.

Emiterea şi plasarea pe piaţa deschisă a hârtiilor de valoare de stat speciale, cu scadenţă mai mult de doi ani, în volum necesar pentru asigurarea programelor şi proiectelor social-economice cu statut de mijloc de plată în procesul privatizării patrimoniului de stat.

Folosirea cu prudenţă maximă a împrumuturilor externe, evitând prejudicierea exagerată a sistemului financiar-monetar autohton.

Elaborarea unui Plan de acţiuni, cu concursul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, în vederea diversificării continue a pieţelor de desfacere şi promovării producţiei moldoveneşti.

Înfiinţarea societăţilor pe acţiuni cu capital mixt - de stat şi privat, pentru realizarea proiectelor economice de dezvoltare a infrastructurii, revigorării ramurii eterouleoase, organizării comerţului maritim, prelucrării deşeurilor etc. Elaborarea programului de stat privind substituirea pe piaţa internă a mărfurilor de import cu produsele autohtone.

5. Generalizări

În Republica Moldova nu este criză financiar-economică, deoarece pe piaţa internă nu sunt înregistrate la moment următoarele evenimente şi fenomene:

• devalorizarea substanţială a monedei naţionale;
• inflaţia galopantă;
• ridicarea masivă a depunerilor băneşti din băncile comerciale înainte de termen;
• sistarea activităţii investitorilor străini;
• achitarea datoriilor externe a statului prin negocierea noilor credite externe;
• neplăţile cronice din bugetul de stat a salariilor, pensiilor, burselor şi indemnizaţiilor;
• dificultăţile în executarea achitărilor reciproce de către agenţii economici şi aplicarea procedurilor de tip barter;
• ieşirile de valută din ţară exagerat de mare în raport cu intrările.

În sfera macroeconomică a Republicii Moldova în prezent au loc următoarele fenomene provocate de efectele secundare ale crizei financiare şi recesiunii economice globale:

• înrăutăţirea realizării produselor de export autohtone;
• scăderea volumului mijloacelor băneşti, transferaţi de către emigranţii în Republica Moldova;
• reducerea (optimizarea) preţurilor pe piaţa imobiliară şi temperarea „bumului” în construcţie, trasport, industria materialelor de construcţie;
• micşorarea volumului fabricării producţiei industriale nealimentare la comenzile externe;
• majorarea volumului de import din Ucraina, datorită stabilităţii preţurilor şi puterii de cumpărare stabile a populaţiei din Moldova, apariţia semnelor de concurenţă neloială pe piaţa internă de consum;
• tensionarea situaţiei pe piaţa muncii internă, drept consecinţă a protecţionismului pe pieţele muncii externe.

Din cele menţionate, se impune definirea situaţiei actuale în economia naţională a Republicii Moldova ca o situaţie din perioada de „postbum”, de depăşire a stării de „supraîncălzire” a sistemului financiar-monetar şi nicidecum ca aflată în stare de criză.

Prezentele „Reflecţii…” nu pretind, în ultima instanţă, la adevăr, însă, într-un eventual proces de analiză critică de către societatea civilă, merită sa fie păstrată atmosfera de calm, apolitică, avînd în vedere însemnătatea majoră a aspectelor conceptuale, teoretice pentru stabilizarea situaţiei, atenuarea impactului a şocurilor externe.

Visarion Ceşuiev,
şef Secţie economie şi finanţe, AŞM

15.06.2009